"Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."
Apocalipsa 1:8

Gandul zilei 01.03.2019


Răscumpărarea noastră din păcat, planificată de Dumnezeu Tatăl, a fost lucrată de Domnul Isus Hristos, spre mântuirea întregii omeniri. Născuți din nou din apă și din Duh, am fost luminați și înnoiți, ca să putem cunoaște mai bine,să pricepem mai profund, voia Dumnezeului nostru. Întrebarea vehiculată este dacă mântuirea, în care credem, rămâne pentru totdeauna, sau se poate pierde? Unele păreri afirmă că, indiferent cum mergi pe cale, de bâjbâi, de cazi, mântuirea ți-e asigurată. Atunci de ce e invocată lupta, de ce atâtea îndemnuri de a lupta pe cale, de a alerga spre performanță? Este clar că, dacă nu lupți cu toată armătura lui Dumnezeu(Efeseni 6:12-17) poți cădea și gusta din nou amărăciunea păcatului, din care nu se știe dacă, când, cum vei ieși. Căci știm că păcatul înfășoară și împietrește. Când te întorci la starea dinainte și devii insensibil la păcat, cum poți păstra mântuirea, când plata păcatului este moartea? Salvarea e pocăința, greu de văzut în împietrire. Doar harul Domnului, în asemenea situații, e însoțit de minuni. Afirmația că Domnul redresează și ridică de fiecare dată este reală pentru aceia care, pentru o clipă de neatenție, cad, dar au toată bunăvoința să se căiască, să strige după ajutor, să se ridice. Apostolul Pavel vorbește despre alergare, o luptă controlată spre performanță. Alergarea care se opune comodității, este aducătoare de roade veșnice, de premiu ceresc. Pentru siguranță, din dragoste pentru Domnul, alegem să rămânem în El, luptând cu firea, cu ispitirile Celui rău, cu influențele lumii în care trăim, până vom ajunge înaintea Sa, sau va veni să ne ia acasă.