"Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste."
Galateni 5:6

Gandul zilei 01.10.2018


”Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!.” Nu putem fi biruitori în această lume, fără rugăciune. Conectarea la cer este făcută prin părtășia din zi și din noapte, cu Tatăl slavei, cu Mântuitorul, prin Duhul Sfânt. Numai așa putem înainta. Cu încredințarea că suntem ascultați. Brațul Domnului este puternic, simțit de cei ce-l cheamă, de cei ce cer călăuzire, de cei ce caută, cer, bat. Prin rugăciune, atârnarea de El umple de pace. Prin rugăciune, vezi puntea, vezi lumina din capăt. Prin rugăciune veghezi și aperi integritatea. Pentru că nu poți veni înaintea Lui repetând mereu aceeași problemă care te descalifică. Prin rugăciune îți vezi neputința și nevoia de El, care poate totul. Sinceritatea înaintea Lui, părerea de rău, va însemna mai târziu binecuvântare. Căci dorești ceea ce dorește și El și nu urmărești standarde străine de voia Lui. Ruga e ca un aliment prețios, absolut necesar vieții de credință. Inima deschisă înaintea Lui este punctul de plecare. El analizează, îți dă gândul bun, ridică, izbăvește, schimbă, luminează, eliberează, face minuni. Practicarea rugăciunii am văzut-o la Domnul Isus și la toți înaintașii noștri în credință mântuitoare. Pilda lor, de urmat, să ne însuflețească și să ne motiveze.