"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 20.07.2011


Credinţa e primordială.Ea trebuie să se sprijine pe învăţătura curată a Cuvîntului lui Dumnezeu.

Domnul ISUS vindeca, doar dacă aveai credinţă. EL i-a zis femeii cananeence ,,O, femeie, mare este Credinţa ta, facă-ţi-se cum voieşti.”(Mat.15;28) sau celor doi orbi ,,Facă-vi-se după credinţa voastră”(Mat.9:29).
Toate grupările de evrei erau credincioase, dar saducheii erau oportunişti (gata să accepte stăpînirea străină dacă le era de folos), spre deosebire de zeloţi, ce nu acceptau străinii şi mereu îi hărţuiau pe romani, esenienii, separaţi de restul în deşert, prea radicali prin stricteţea regulilor; fariseii, înfocaţi împlinitori ai Legii, oscilau între cei radicali şi cei ce ar fi dat mîna cu romanii.
Credinţa, născută lăuntric, nu impusă, ca pe vremea împăratului Constantin, se vede în afară, căci cine L-a cunoscut pe ISUS, prin credinţă, nu mai poate fi ca înainte de a-L cunoaşte
Credinţa cît un grăunte de muştar e mare, dacă cu ea poţi muta munţii din loc. Cît de măsurabilă este a noastră?...
Credinţă mare, neclintită, au avut sutaşul, o femeie canaanită, un cerşetor orb. Şi nu pentru că au văzut minunile lui ISUS.
F.Dostoievski spunea că ,,nu credinţa se naşte din minuni, ci minunile se nasc din credinţă”.

Prin credinţă Împărăţia lui Dumnezeu se extinde în lume, iar noi TREBUIE s-o facem cunoscută.