"Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.
"
1 Ioan 2:15-17
1 Ioan 2:15-17
In fiecare duminica,
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
Gandul zilei 01.06.2017
Suntem împuterniciți ai Celui Preaînalt să-i vestim planul de salvare și în jur sunt atâtea inimi ce se frâng… Fiecare inimă trebuie să audă, să asculte, să înțeleagă, să creadă.
Calea credinței nu ne scutește de lacrimi pe obraz. Căci ultima poruncă a Domnului Isus a fost ”Duceți-vă….faceți…” Verbe ce implică lucrare, a nu lenevi, a nu sta. Și-n această umblare, Satan atacă, firea trebuie răstignită, lumea poate ademeni.
Dar în ziua veșniciei, când vom fi chemați a moșteni Împărăția, nu vom roși pentru rodul sărac, pentru lipsa de rod?
Am recitit cartea Daniel. Credința lui vie, neclintită, trăirea prin ea, rugăciunea de trei ori pe zi, inima dedicată, sinceritatea, loialitatea, lipsa compromisului, curajul credinței manifestate, simțirea alături de Domnul Său, identificarea cu problemele neamului său, i-au conferit statutul credinciosului într-o relație binecuvântată de Domnul, ocrotit și iubit de El. Și a fost om, ca și noi.
Prin credință putem accepta suferința. Căci lucru care ne face deosebiți în suferință este nădejdea.
Iar când vom ajunge acolo, cu sufletul și privirea larg deschise de uimire, vom putea spune:”o, ce puțin am suferit…”
Ne doare pentru sufletele din jur care nu cunosc Adevărul sau cochetează c-o formă de evlavie? Pe Domnul îl doare... Și dacă pe El îl doare, noi nu putem privi nepăsători, ci putem fi împreună lucrători, spre mântuirea altora.