1 Ioan 2:15-17
Gandul zilei 01.02.2017
”Dulce e a crede-n Isus…”-spune o cântare, arătând acea înclinație a inimii de a se lăsa cu încredere deplină în brațul Său, acea legătură intimă cu Mântuitorul, care nu slăbește în furtună.
Dedicarea în studierea Cuvântului și rugăciune face această legătură viabilă, la nivel de credincios și Biserică. Dragostea se menține vie în sufetele noastre. Să n-o lăsăm să se stingă, s-o alimentăm mereu, să nu pierdem legătura intimă cu Cel care ne asigură biruința. El încă vrea să lucreze în noi pentru a trăi neântinați de lume. El încă ne iubește și ne vrea pentru Sine. Să privim dar la noi, la tot ceea ce El privește, ca să fim plăcuți înaintea Lui. Și dacă nu suntem plăcuți: întoarcere, pocăință, rededicare. ”Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric. Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”(Luca11:35,36)
Domnul s-a folosit și se folosește și azi de oamenii plini de Duhul Sfânt, ca să facă lucrarea Sa. Numai cunoscându-l îndeajuns pe Domnul, ne dăm seama de binele pe care ni-l dorește, controlând orice încercare din viețile noastre…pentru a ne oțeli voința și a deveni mai buni..” dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea…”. Toți avem o natură pervertită și suntem slabi, dar Dumnezeu ne dă tărie. Avem nevoie de acea tărie de caracter cu care să trecem prin orice probă de foc, căci știm că ”în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” Toți sfinții au suferit. Dumnezeu să ne binecuvânteze cu tărie și forță de caracter care ne face după placul Lui, prin orice am trece. Și transformați de El, să ducem lupta până la capăt, cu frică și nădejde.