"Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. "
Romani 8:35,38-39

Gandul zilei 01.11.2016


    Cineva spunea că maturitatea spirituală a unei comunități este dată de seriozitatea cu care tratează păcatul. Cum tratăm greșeala din noi, cum tratăm greșeala văzută în fratele meu?
    Dumnezeu are nevoie de oameni a căror inimă să fie în întregime a Lui. Fără nici o măsură știrbită. Responsabilitatea fiecăruia este o viață sfântă și plăcută înaintea Lui.
    Numai o inimă dăruită în întregime e gata să-L asculte în totul. Inima însemnând întreaga noastră ființă cu rațiune, voință, sentiment, cu toate slujindu-i Lui. Această slujire e posibilă prin cunoașterea voii Lui, a poruncilor ce trebuie păzite și trăite.
   Dacă inima n-ar fi supusă Domnului și nu l-ar iubi înainte de toate,s-ar pleca altor valori din lumea aceasta, slujind în final idolatriei. Sigur va fi o inimă împărțită, fără să realizăm de la început acest lucru. Și aceasta în timp ce zicem că-l iubim pe Dumnezeu.
    Cel mai lesne se ajunge aici depărtându-ne de Cuvântul Sfânt, nedându-i importanța cuvenită. Soluția? Smerirea înaintea lui Dumnezeu în duh de pocăință. Să ne amintim mereu cerința de a ne păstra curați și neântinați de lume.
    Fără o delimitare strictă de lumesc, ne amăgim că facem parte din poporul lui Dumnezeu.
   Poate că integritatea noastră va influența semenii, astfel încât schimbarea de care are atâta nevoie țara, poporul, să se facă prin noi, pilde vii, oamenii, cunoscând Cuvântul, dorindu-și alt mod de a gândi, de a relaționa, și a crede că relația cu Dumnezeu este singura rațiune de a trăi.