Gandul zilei 01.10.2016

Dumnezeu a lucrat să ieșim din păcatul lumii acesteia. Păcatul e o rușine la adresa sfințeniei cerute și sfințenia Lui nu-l poate tolera. Dar El  toate lucrurile le-a făcut noi.
Odată ieșiți, prin pocăință, am atras tot arsenalul Celui rău asupra noastră. De aceea, avem nevoie de înțelepciune în tot și în toate, avem nevoie de veghere.
Depindem de Domnul în fiecare clipă. Și El dorește să punem aripi credinței noastre și să-l slujim. Nu e onoare mai mare decât să-I slujim Lui.
El este Cel care ne va deschide oportunități de slujire, ne va păzi pe drum, ne va îmbrăca cu răbdare, ne va întări cu dragostea Sa, atunci când de ascultarea de El ni-e plină inima.
Simțim neputința ca o povară, dar Dumnezeu vrea să ne conducă spre un scop al Său.
Furtunile spirituale, boala, ne pot îngenunchia, dar ruga și încrederea în izbăvirea Lui ne va susține. El este neâncetat cu noi, nu ne părăsește, căci ce a promis El, și face.
De aceea trebuie să ardem în orice lucru bun și tot ce facem, facem ca pentru El.
Un ucenic disciplinat nu va lăsa nicicând garda jos și va ști să folosească armele credinței.
Trăind însingurați, vom fi mai slabi înaintea Celui rău, mai lesne de amăgit, dar uniți mereu în Domnul, vom fi mai greu de doborât.
Zi de zi, o alergare spre sfințire și slujire. Și dorința zilnică: ”Doamne, fă să te vezi prin noi!”