Gandul zilei 15.08.2016

    Frica de Dumnezeu acompaniată de dragostea plină de recunoștință, dau evlavia.
     Apostolul Pavel spune în Timotei 3:16 că ”mare este taina evlaviei”.
    Avem un Dumnezeu drept, care poate folosi nuiaua când trebuie, dar fără dragostea pentru El și care vine din El nu suntem recunoscuți ca fiind ai Lui.
Evlavia ne face să fim mereu însetați după apa rugăciunii. Dar nu numai atât. Evlavia ne face să ne frângem orice voință străină de voia Lui. Evlavia ne smerește și-n același timp ne înalță sufletul, umplându-l de nădejdea întâlnirii cu El.
    Prin evlavie ne întărim răbdarea și acceptăm lucrurile ce nu pot fi, prin puterea noastră, altfel. Evlavia slujește bunătății și îndurării, păcii sfinte. Ea ne-ajută să nu rătăcim, căci dragostea de Dumnezeu ne ține lângă El.
Ni se cere să fim evlavioși, suntem îndemnați să fim evlavioși (1Timotei 4:7) ” fiindcă evlavia e folositoare în orice privință, ea având făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.” Aceasta pentru că ne raportăm în tot ce facem și gândim la voia Lui, care e plăcută și desăvârșită.
    Inima evlavioasă este sinceră, deschisă și plină de iubire și recunoștință înaintea lui Dumnezeu.
   Evlavia se manifestă faptic pentru că dragostea de Dumnezeu ne îndeamnă la dragostea de oameni și slujirea lor. În 1Timotei 2:10 găsim că gătelii femeii i se opune fapta bună, cuvenită celor ce spun că sunt evlavioase.
    Cum se ajunge la evlavie? Se caută (1Timotei 6:11) și se găsește prin învățătura Cuvântului, apropierea de Domnul, cunoașterea Lui, iubirea de El, depriderea umblării în ascultare.
    În Tit 2:12 ni se cere ”să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie”.