"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 01.10.2015


A venit prin zilele noastre încă o toamnă, lăsându-și trena de frunze călcată de ploaie și vânt. O punem în cămara sufletului până anul viitor. Visăm la dărnicia ei și zâmbetu-i cald când gerul ne va strânge. O vom purta în noi, ca pe celelalte daruri, mulțumind Marelui Binefăcător, care ne face parte de ele. Suntem recunoscuți ca fiind ai Lui după atitudine, vorbă, faptă, grăitoare fiind credința noastră. Dar avem timp pentru alții, sau ne închidem în propriile preocupări, numai pentru noi? Manifestarea în afară arată cât de centrați suntem pe noi, cât ne pasă de cel de lângă noi, cât de superficial sau profund răspundem solicitărilor.
Un gând bun, o vorbă bună, un zâmbet, un Cuvânt descoperit ce poate zidi, un mesaj încurajator, să-l împărtășim cu alții. Nici nu știm dacă un apel, un mesaj, nu era așteptat de sufletul cuiva, dacă nu schimbăm o stare, dacă nu aducem acea înviorare sau bucurie lăuntrică necesară. Știu pe cineva care știa, ascunzând, deznodământul unei boli nemiloase și se bucura de fiecare mesaj primit, întristându-se când mesajul așteptat  nu venea, de parcă ar fi fost uitată de semeni.
Viața, fără împărtășire și a-i bucura pe alții, ar fi anostă, fără comunicare. Comunicarea, în duh de dragoste, nu poate fi decât benefică. Unii au nevoie de atenția noastră, se bucură când o primesc. Se bucură când sunt ascultați, atunci când văd că ochii și inima noastră se concentrează pe nevoia lor de a fi ascultați. Atenția noastră îi face să se simtă importanți.
Să ne rupem din timp și să alergăm spre cei ce ne doresc prezența, prezență ce, pentru ei, poate fi o binecuvântare. Poate că noi suntem atât cât ne dăruim, cât ne rugăm, câtă atenție dăm Cuvântului citit.
Apropierea, îmbrățișarea, strângerea de mână, căldura, sunt percepute ca afecțiune, acea dragoste binefăcătoare sufletului lor, acea empatie după care tânjesc.
Nu-i putem asculta dacă nu avem răbdare. Acea răbdare care să ofere înțelegere fără să judece, acea răbdare necesară empatizării, identificării cu problema lor.
Nu toți avem darul încurajării, mângâierii, dar ne putem ruga. Rugăciunea noastră include astfel și prezența divină în lucrarea apropierii de ceilalți. El va lucra negreșit la interiorul unor suflete văduvite de cele necesare.
Să întoarcem binecuvântările pe care le primim, binecuvântând pe alții.