"Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. "
Romani 8:35,38-39

Gandul zilei 01.08.2015


   Prin credință putem mișca munții din loc. Mare este puterea credinței. Domnul Isus a apreciat acest lucru "O,femeie, mare este credința ta!" i-a spus femeii cananeence. N-a putut refuza nimic credinței. El era milos cu cei suferinzi, îngăduitor cu cei slabi, milostiv față de săraci, bun. Noi suntem așa?
   Domnul Isus laudă credința sutașului, comparând-o cu cea a poporului evreu.
   Credința ne pune pe genunchi, știind că El ascultă. Credința ne face Cuvântul Scripturii cea mai savuroasă hrană. Credința ne dă putere să răbdăm, să trecem prin greu, să urâm păcatul, să trăim cumpătat, să fim smeriți, să ne iubim cum ne-a iubit El.
   Credința ne dă aripi, împodobind omul duhovnicesc cu nădejde.
   Roadele credinței sunt faptele. Credința neclintită, vizibilă în fapte, e mântuitoare.
   Credința vie aduce viață curată și sfințenie. Dragostea și pacea ce vin din credință stăpânesc peste orice răutate. Mai bine inimi iubitoare și o pâine uscată decât îndestulare și ură.
   Să avem îndrăzneala credinței până când mai este har, până când ușa mai e deschisă, până n-a sosit încă Mirele.
   În curând, se va vedea clar și se va putea deosebi adevărata credință, ceea ce până acum nu era ușor de observat. În necaz, Cel rău vine să fure credința.
  Credința mântuitoare hrănește pe cel flămând, îmbracă pe sărac, vizitează pe bolnav sau întemnițat, primește pe străin, mângâie, ajută, îmbărbătează, iubește până la capăt, cum a făcut El.
   Și dracii cred și se înfioară, dar roadele credinței lor…ură, păcat și moarte.
   Să ne cercetăm singuri, spre a vedea ce fel de credință avem.