"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 01.05.2015


    La ce se uită Domnul, privind la mine? La preocuparea mea de a-i păzi poruncile, dacă-L slăvesc pe El prin tot ce sunt şi fac, căci în Eclesiastul 12:13-14 este scris: "Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”
    Şi această preocupare să vină din inimă, acea inimă care să stea în Lumină, pentru a se vedea aşa cum este. Acea inimă care să se dăruie în întregime, arzând pentru El. Acea inimă care să fie copleşită doar de dragostea Lui, de măreţia Sa. Cu această pasiune în inimă să arătăm în afară măreţia slavei Lui. Aşa să mă rog, aşa să fiu motivat pentru tot ce fac. Viaţa noastră să vorbească, apoi gura noastră. Totul spre slava Lui. Asta înseamnă să umblăm cu El.
     În Apocalipsa 2:4, Îngerului Bisericii din Efes i se scrie: "Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi”.
     Ce e dragostea dintâi? Acea dragoste când simţi că arzi pentru Hristos şi nimic între tine şi El nu mai are valoare, un entuziasm nestăvilit, care, uneori, diminuează, dragostea se poate răci. S-o luăm ca reper pentru a ne putea reabilita, restaura. Să ne apere ruga necurmată  de apatie, pierderea dragostei, care ar însemna moarte spirituală. Să veghem, prin Cuvânt, şi să alimentăm permanent flacăra slujirii printr-o relaţie permanentă cu El. Umblând astfel cu Domnul, să pot aduce pe alţii pe calea Lui. Acest lucru ar fi rodul spre care Domnul va privi cu plăcere. Aşa am fi plăcuţi înaintea Lui.