"Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire."
1 Ioan 1:9
1 Ioan 1:9
In fiecare duminica,
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
Gandul zilei 01.04.2015
Noi credem în înviere, ca biruinţă asupra păcatului şi a morţii. Prin lucrarea Domnului Isus, Dumnezeu desăvârşeşte istoria umană ruinată.
Ne gândim în fiecare zi la Mântuitor, ruga apropiindu-ne, dar cât suntem pătrunşi de suferinţa cu care a plătit pentru păcatele noastre?
Cum privim suferinţa? Din fire omenească, ne temem de ea şi suntem gata să fugim.
În cartea "Evrei" ni se spune că Isus a fost făcut desăvârşit prin suferinţă. Lecţia durerii: palme, pumni, cununa de spini îndesată cu lovituri de bâtă ca fiecare spin să poată intra adânc în piele, sângele curgând peste ochi şi faţă, biciuit cu sălbăticie, biciul cu plumbi la capăt transformând trupul într-o carne vie, trupul istovit ţintuit pe cruce, cu piroane în mâini şi picioare… Supliciul torturilor a făcut ca tânărul cu obrazul inflamat de lovituri, învineţit şi plin de sânge, să pară bătrân.
Să nu uităm niciodată calvarul, preţul plătit pentru iertarea păcatelor noastre. Să ne pocăim de orice necurăţie, păzindu-i poruncile, iubindu-L.
Nu numai fâşiile de pânză găsite în mormânt de Petru şi Ioan atestau învierea. Dacă n-ar fi înviat Domnul Isus, credinţa noastră ar fi zadarnică, căci n-am putea vorbi de biruinţa păcatului şi a morţii. Suferinţa a precedat învierea. Augustin spune: "pretutindeni o mare bucurie este precedată de o mare durere".
Expresia "syn pathos" arată a suferi, a simţi cu cineva. Isus s-a făcut asemenea oamenilor, dovedind înţelegerea durerilor noastre. Slava Lui stă în alegerea umilinţei, batjocurii, crucii. Trădat, abandonat, cum putem fi şi noi.
Înviat, la dreapta Tatălui, El mijloceşte pentru noi. Ioan Gură de Aur spune că cei ce se tem de moarte nu cred în înviere. Să ne temem de păcat şi de consecinţele lui.
Ferice de cine acceptă suferinţa cioplirii spre curăţire. Ferice de cine suferă pentru Cristos, căci "Cristos în noi, nădejdea slavei". În acelaşi timp, sufletul nostru, de mare preţ înaintea Domnului, să trăiască plin de bucuria învierii.