"Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. "
Ioan 15:12-13

Gandul zilei 01.02.2015


“Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău: acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale”-Proverbe17:17
Suntem pe calea mântuirii, iertaţi şi răscumpăraţi prin Domnul Isus Hristos. Pe această cale, multe piedici, încercări, alegeri, ne stau înainte şi …dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti. Suntem datori să ne ferim de rău. De orice rău prin care ne putem pierde sufletul. Răul din lume, răul din noi, (prin firea pământească), sunt capcane folosite de Cel rău, spre căderea şi nimicirea noastră.
Cu răul nu se cochetează, trebuie înlăturat, tăiat de la rădăcină, pentru a nu avea putere asupra noastră. Toleranţa celui mai mic rău face să câştige teren, să crească, asemenea buruienii ce prinde rădăcini şi de care nu mai poţi scăpa.
Conştienţi de acest lucru, să învăţăm permanent stăpânirea de sine. Viaţa pentru care a murit Domnul Isus să fie în vasul de cinste, care-l onorează pe stăpân prin tot şi toate.
Stăpânirea de sine are mare preţ, valorând mai mult decât o biruinţă armată. Să nu dăm voie nici măcar unui gând să poposească, întinând.
Din multe părţi suntem atacaţi, să fim vigilenţi, în gardă, conştienţi că răul strecurat şi lăsat să se manifeste din lipsă de veghere permanentă, cu greu poate fi înlăturat, sau ne poate înrobi până la pierderea sufletului destinat cerului sfânt, prin împietrire treptată.
Lipirea zilnică de Cuvânt, părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul prin Duhul Sfânt, părtăşia cu fraţii, sunt la îndemâna noastră spre a veghea, rămânând pe cale.