"Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. "
Ioan 15:12-13
Ioan 15:12-13
In fiecare duminica,
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
Gandul zilei 30.10.2014
Spre a fi iertat, păcatul are un singur verdict: pocăinţa. Dacă-l ignorăm, nu putem nici creşte în cele duhovniceşti, nici primi binecuvântări de sus. Dacă nu ne pocăim, este ca şi cum ne-am juca cu păcatul, întinând. Ba, mai mult, nepocăinţa şi persistenţa în păcat, aduce din partea lui Dumnezeu lăsarea în voia minţii blestemate, adică despărţirea de El, ieşirea de sub protecţia Mâinii Lui.
Recunoaşterea păcatului este începutul pocăinţei. Doar începutul, pentru că, recunoaşterea unei boli nu aduce vindecarea. Este nevoie de adâncă părere de rău, de recunoaşterea firii păcătoase, de întristarea după voia lui Dumnezeu, de renunţare.
David a păcătuit prin adulter şi crimă şi vedem la el că, la început şi-a acoperit vina, trăind ca şi cum Dumnezeu nu văzuse ce rău făcuse el, sau trecuse cu vederea.
Dumnezeu, prin Natan, l-a trezit pe David, care şi-a recunoscut vina, căindu-se din toată inima: ”Am păcătuit împotriva Domnului”. Întristarea lui a fost după voia lui Dumnezeu, care s-a indurat de el.
În procesul pocăinţei nu putem decât să ne încredinţăm sufletul, mintea, autorităţii şi controlului Celui care ne poate ierta şi reabilita. El nu oboseşte iertând, dar este nevoie de renunţare la păcat. Căinţa n-ar avea valoare fără această renunţare. Postul şi rugăciunea ne sunt la îndemână în acest impas.
S-avem curajul şi dragostea necesară de a intra în bătălia rugăciunii pentru cel păcătos, să nu ne-ndepărtăm de el, mai ales când e conştient de starea lui şi doreşte schimbarea. Cel care vrea să se elibereze are nevoie de ajutorul nostru, de prezenţa alături, de lupta în rugăciune, de comunicare. Altfel, se simte marginalizat, lăsat singur, exclus, etichetat şi cel rău poate lucra şi pe acest fond, al descurajării, însingurării, încărcării cu vinovăţie şi chiar împietririi.
Ajutându-l, fiindu-i aproape, ne vom bucura mai târziu, văzând roadele pocăinţei lui.