Gândul zilei 19.05.2011

                De la fereastra mea, culcata fiind, vad parte din coroana unui nuc batran, enorm. Tot fundalul e doar ramuri groase, crengi, sute de crengute. Increngatura vietii.

                In anotimpurile reci e un paienjenis de crengi, vara frunzis bogat.

                O pasare se aseaza ici-acolo. Alege. Viata e facuta din alegeri. In vara torida pasarelele aleg umbra racoroasa.

                Nucul sta neclintit. Omul i-a mai rupt cateva brate, sa le puna pe foc. Isi ascunde durerea si continua sa ma priveasca solitar, an de an, zi de zi.

                E acelasi, indiferent de vremuri, sau vreme.

                Vad in el statornicia crestinului care nu se clatina.

                Bazat pe radacini puternice, nici un vant nu clatina prea tare nucul, si toata constitutia lui e indreptata spre cer. Crestinul cu o temelie solida zideste virtuti, privind la cerul pe care-l duce-n gand.

                Din pozitia vederii mele, nucul pare desprins si proiectat pe cer.Ca si cum e pe pamant, dar asemenea crestinului, are cerul cu el, in el.

                Si m-am gandit: viata de pe pamant nu poate fi nicicum luata facand abstractie de cer. Desi pamanteasca, ea include cerescul, caci de acolo vine si acolo se duce.