"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 01.08.2014


Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul, de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca şi ajutorul meu,Turnul meu de scăpare, nicidecum nu mă voi clătina.” (Psalm 62:1-2).                        

De multe ori, neaşteptat, vine necazul,  şi presiunea este aşa de mare, încât nici un aproape nu poate ajuta. Preferăm atunci...braţele dragostei Sale, căci în Isaia 49:15 El ne asigură: ”….Eu nu te voi uita cu nici un chip”. Să ne bazăm pe Domnul în orice durere, cu smerenie şi recunoaşterea dependenţei de El, să apelăm la îndurarea Domnului Isus, singurul care are puterea soluţionării tuturor problemelor, neobosind a mijloci, neobosind a aştepta să lucreze. Numai El ne iubeşte c-o dragoste neschimbătoare, veşnică, numai El poate alina. Ce putem face? Să strigăm la EL cu inima trecută prin vâltoarea dezamăgirii, durerii şi să ne abandonăm bunătăţii Celui ce ştie să mângâie şi să  ridice cu blândeţe.                                                         

Chiar dacă nu răspunde imediat, trebuie să aşteptăm cu răbdare.(“..bucuraţi-vă în nădejde, fiţi răbdători în necaz..”) Dumnezeu ştie să închidă rana, să izbăvească, lucrând în mod desăvârşit. În El să dovedim încredere, nu în om. ”La Tine Doamne, îmi înalţ sufletul. În Tine, Doamne, mă încred, să nu fiu dat de ruşine”-striga David.

Domnul nostru a îndurat chin fizic şi sufletesc, trecând prin aşa de mare încercare… Şi să nu fie alături de noi, purtându-ne povara? El şi numai El ne va scoate la liman. Unindu-ne cu El, vom fi în stare să înfruntăm orice furtună, orice provocare. Singuri nu reuşim. Domnul Isus este singurul nostru ajutor. Numai trăind în prezenţa Lui şi ascultând de El, vom birui. Să ne sprijinim pe El, să-i lăsăm inima s-o învioreze.

Dragostea mea pentru El e-n clocot, aşa cum îşi doreşte? Dragostea din tine îl reflectă pe Isus, Domnul nostru? Iartă-ne, Doamne, pentru neputinţele pe care le iubim, pentru intenţiile bune dezbrăcate de dragoste, pentru puţina încredere, pentru dragostea drămuită dintre noi.

Amprenta naturii divine nu se vede clar. Vindecă, Doamne, orice inimă rănită, scoate din orice stare de amorţeală şi întristare şi înviorează Tu, spre rededicare. Atâta însetăm după sfinţenia Ta, după pacea Ta, după dragostea Ta, Astâmpără-ne setea, Doamne, căci robul Tău tace şi aşteaptă. Fie Duhul Tău la lucru, spre tămăduire, rezidire şi rededicare.