" Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica. "
Ioan 3.16

Gandul zilei 01.07.2014


“Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul” (Ps. 121:7)

  Mângâietoare cântare a nădejdei! Să ştii că un ochi veghetor e tot timpul cu  tine, gata să intervină.

  Pentru că eşti al LUI … Şi te cunoaşte atât de bine, încât ştie ce gândeşti şi ce simţi, ce vrei să rosteşti şi să faci chiar înainte ca tu să te pronunţi.
   Sufletul tău este preţios pentru El. Păzit în fiecare zi de orice rău, al întinării, al rătăcirii, al amăgirii, înstrăinării, Duhul Său te conduce astfel  ca să rămâi pe cale. Să rămâi în picioare.
   Sufletul rănit este mângâiat şi întărit, ca durerea să nu doboare.
  Şi toate acestea, pentru că eşti iubit. Şi dragostea Lui ... rămâne, e veşnică!
   Ştiind aceste lucruri, de ce ne legăm sufletul? De tot ce poate oferi sau lipsi aici, când iubirea divină e gata să ne-mbrăţişeze umblarea? Să-l legăm tot mai tare de Binefăcător.
   Dar inima noastră nu rezonează mereu cu dragostea Lui, cu mulţumirea şi pacea ce vin din credinţa că în Domnul Isus avem totul deplin. De ce?
   Lutul din care suntem făcuţi e problema… De aceea, sufletul nostru, duhul nostru, mintea noastră să caute neincetat la valorile sfinţeniei Lui, spre apropiere şi contopire cu aspiraţiile Lui pentru noi.