Gandul zilei 01.05.2014

   Liantul unei prietenii este încrederea. Afectată de neâncredere şi tulburată de durere, de propria-mi greşeală, era să pierd un prieten, căruia nu i-am descoperit adevărata valoare a sinelui. Dar un prieten adevărat nu se poate pierde... Orice durere ne apropie de  Dumnezeu. Omul poate răni chiar de-l iubeşti, Dumnezeu te iubeşte chiar şi atunci când i-ai greşit.

  Lacrimile cerului compromit lumina plină de viaţă a începutului de Florar. Şi m-am gândit la  o copilărie fericită, în care te bucuri de ceea ce e, aşa cum e, cu sufletul senin, ce contemplă totul cu curiozitate şi abandonare inocentă. Probabil c-aşa am fi rămas fără glasul ispitei şi neascultării. Om după chipul Stăpânului. Om în care El îşi găsea plăcerea. Tot ce e curat în noi vine de la El, care a făcut toate lucrurile bune. Cântecul nostru interior, dragostea noastră de viaţă este pentru că El ne-a vrut veşnici. "Adu-ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare”, striga Iov, desnădăjduit, înainte de a-i cunoaşte pe deplin bunătatea-i mare, plină de îndurare.

  Zborul nostru lăuntric e mereu în căutarea luminii Lui, de care depindem: să pricepem, să ne frângem pentru a ne ridica, să cerem clemenţă, să ne strigăm neputinţa, să mulţumim pentru biruinţă, să iubim binele, căutându-l neâncetat şi făcându-l.

  Sufletul, prizonier într-un cort de lut, tinde mereu spre înalt şi îndrăzneşte, precum cântecul ciocârliei, să se ridice mereu mai sus, spre a savura desăvârşirea Lui.

   Lutul e greoi şi zădărniceşte  zborul definirii, dar suntem "condamnaţi” pentru  o vreme. O vreme care trece pentru ca toate să devină noi odată cu noi înşine, cu puterea de a migra într-un univers spiritual curăţit. Eliberaţi... şi cu totul înnoiţi vieţii, trăită prin ochii Creatorului. Să privim totul c-o inimă bună şi mulţumitoare, cu sufletul copilului uimit şi fericit. David spunea că n-are o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, dimpotrivă "sufletul meu îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţarcat care stă lângă mamă-sa, da, sufletul meu e ca un copil înţarcat”.

  Un astfel de suflet curat iubeşte Domnul, şi dacă înţelepciunea o primim de la El, cerându-i-o, păstrarea curăţeniei lăuntrice depinde de noi, căci "voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră:”(1Tes.4:3).