Gandul zilei 02.04.2014

Primăvară! Imaginea mielului zburdând pe imaş îţi înduioşează inima. Amestec de inocenţă şi sensibilitate, tristeţe şi spirit de ocrotire, jertfă şi abandonare voită. Ochii lui parcă spun:"ştiu că n-aveţi gânduri bune cu mine, ştiu că mă veţi sacrifica.” Tristeţea din ochii lui, parcă nu e pentru sine, ci plângându-te pe tine, om. Omul în stare să fie crud, nemilos, nedrept sau hain, schimbător sau perfid. Şi parcă acceptarea sorţii lui e pentru ca omul să se redefinească. Să-şi recunoască neputinţa în faţa autorităţii supreme, să umble smerit, mulţumind, dăruind, iubind şi jertfind.

            Marea sărbătoare a vieţii noastre este El, Mielul divin. Şi se merită cinstit nu numai într-o zi anume, ci în fiecare zi. Lui îi datorăm vieţile transformate. Bucuria imensă a  întâlnirii cu Cel ce a dat sens vieţii noastre, luminând-o, ne induce plăcerea de a trăi pentru El, mai presus de orice plăcere, spre gloria-I meritată. În prezenţa-I, cerul coboară în noi, unde e pusă dorinţa de a fi împreună, într-o lume nouă, neîntinată.

            El e veşnic viu şi cu totul dedicat mântuirii noastre. El ne-a iubit exemplar, dar...ne va şi judeca, după dreptate. Ca să nu fim judecaţi, să rămânem în dragostea Lui, iubindu-l, căci dragostea acoperă păcatul şi celui ce iubeşte mult, i se iartă mult.

            El e cu noi şi într-o zi va veni după Mireasa Lui, s-o ducă în cer. Pentru că numai cei ce l-au cunoscut pe Domnul Isus au fost gata să sufere pentru El, să tragă la jugul Lui, să se califice ca Mireasă. Iubirea ei e iubirea Lui şi nunta nu poate fi decât în cerul Mirelui.

            Mirele drag nu va întârzia. Mireaso, cum aştepţi? Unde ţi-e gândul? Unde ţi-e inima?