Gandul zilei 01.11.2013

  În  poveştile pentru copii, binele triumfă întotdeauna asupra răului. Aşa cum triumfă Împărăţia lui Dumnezeu asupra Celui rău, raiul asupra iadului, viaţa asupra morţii.     

Răul nu poate rămâne nepedepsit de Cel drept şi sfânt. Răul apasă asupra celui ce reclamă dreptate. El  e prezent în univers de la prima neascultare de Creator, care a pus înaintea omului binele şi răul, opţiuni cu consecinţe pentru viaţa fiecăruia care alege.     

Bunătatea, ca roadă a Duhului sfânt, e vizibilă în mulţi credincioşi. Dar, ne purtăm oare, cu o bunătate ca a Domnului, în absolut orice situaţie? Ce facem când ne lovesc antenele răutăţii, pe nedrept? Firea strigă ,,dreptate” şi Duhul spune "lasă-l pe Dumnezeu s-o facă" şi eşti martor implicat dureros în această luptă. De cine vei asculta? Vrei să asculţi de Dumnezeu, dar uneori, durerea nedreptăţirii e atât de mare, incât eşti ispitit să ricoşezi. Chiar dacă nici ricoşatul nu te linişteşte şi relaţia e tot tulbure.     

Mai  bine alipit cu totul de Domnul în astfel de împrejurări, ca în braţele Celui ce, dându-i ascultare, ştie să mângâie, să întărească, să-ţi umple inima de pace şi îngăduinţă faţă de cel rău, de puterea de a ierta şi chiar de bunătate faţă de el.     

David n-a răspuns răutăţii lui Saul decât cu bunătate.      

Important e ca inima să ne rămână curată şi în pace. Ori asta nu se poate decât  dacă ea e fără vină înaintea Domnului. Ricoşatul ar întina-o. Şi nu numai atât, dar hotărârea Domnului este să-L laşi pe El să fie Dreptul judecător. Chiar şi  zicerea populară "bine faci, bine găseşti, rău faci, rău găseşti" ne îndeamnă să facem numai binele. Mai mult, un imperativ necesar este iertarea. Spun "necesar", pentru că neiertând, nu căpătăm iertare. 

  Dumnezeu îi vrea pe copiii Lui plini de bunătate până la capăt. Plini de răbdare şi facere de bine până la capăt.

     Ascultarea de Domnul să învingă orice sete de dreptate, spre binele nostru şi slava Lui.