"Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. "
Romani 8:35,38-39

Gandul zilei 03.10.2013


"Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină -Marcu 4:22.

Lumina cuprinde toate culorile, cu orice nuanţă. În lumină, orice amănunt e redat, nimic nu mai e estompat sau ascuns, totul se vede aşa cum este.

În lumină e adevărul. Pentru că adevărul este Lumina lumii şi vine din Tatăl luminilor.

Lumina artificială poate minţi, cea naturală e de o sinceritate uneori dureroasă. În lumină nimic nu poţi ascunde, numai întunericul poate face aceasta.

Orice taină, chiar şi bine camuflată în inimă, Domnul tot o vede. De n-o aduci singur la lumina adevărului, rămâi responsabil de tăinuire. Căci ce e tăinuit nu poate fi supus mărturisirii, eliberării, iertării. Tăinuim ceva pentru care am putea fi judecaţi, condamnaţi, blamaţi. Nu avem curajul şi nici demnitatea mărturisirii deschise,în căinţă, indiferent de  ce-ar crede aproapele. Indiferent de ocară. Mai bine suportarea ocării aici şi să plecăm iertaţi, decât ca dincolo să scoată Domnul totul la lumină. Ne e teamă de reflecţia noastră în ochii altora şi nu ai Domnului.

Lumina să ne penetreze mintea şi inima. O minte luminată este o minte sănătoasă. O inimă luminată e plină de sinceritate, ca o carte deschisă. Pentru acestea, Duhul Sfânt este călăuză.

Trebuie să trăim în lumină. În lumina Cuvântului, în lumina adevărului şi vom putea lumina şi pe alţii.