Gandul zilei 28.07.2013

   Mulţi spun: "omul nu se schimbă”, sau, mai popular "năravul din fire n-are lecuire”. Păi tocmai firea aceea trebuie răstignită.

    Personal n-am văzut, dar am auzit de oameni transformaţi miraculos, pe dată, după cercetarea de care au avut parte. Din proprie experienţă pot spune că, prin cercetare continuă a voii lui Dumnezeu, ajungi să gândeşti altfel. Modul nou de gândire, de viziune asupra realităţii, a vieţii, determină o nouă atitudine, o lepădare de orice firesc acuzat de Dumnezeu, un nou mod de raportare la "a fi”. Este un proces şi transformarea se produce încet, în toate domeniile. Pentru că, maturizându-te în credinţă, tinzi, prin tot ce eşti, să te asemeni cu El, modelul, Domnul Isus. Dar trebuie să vrei, să-ţi doreşti acest lucru din toată inima.

   Am citit că bunele rânduieli ale creştinului ortodox îl apropie de Dumnezeu. E adevărat, dar aceste rânduieli  nu-l pot transforma. Le face că i se cer şi crede că trebuie făcute. Se priveşte cu nostalgie în trecut, la ţăranul român cu credinţă în Dumnezeu şi un caracter sănătos. Eu cred că acel ţăran cunoscuse frica de Domnul şi din această frică de Domnul venea comportamentul cumpătat şi respectul de sine reclama respectul semenilor lui.

   Azi, emisiunea de ştiri prezintă cu totul altfel săteanul: fură, curveşte, omoară. Şi-atunci, cred că e nevoie de ceva mai mult decât păstrarea unor rânduieli în credinţa strămoşească. Cred că este nevoie de mai multă cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu, mai multă apropiere de El şi voia Sa sfântă care să dea cunoştinţa păcatului.

    În lupta şi străduinţa de a rămâne cu orice preţ în tradiţie, cred că Cel rău are de câştigat. Şi înţeleg asta cu atât mai mult cu cât vin din această tradiţie.

   Dumnezeu ne vede ca popor credincios nu prin denumirea religiei creştine şi rămânerea în ea, ci prin trăirea sfântă şi curată, prin întoarcerea noastră la El, cu pocăinţă şi creştere spirituală. Nu ne pierdem identitatea ca popor prin abandonarea tradiţiei, ci numai dacă Dumnezeu vrea asta, datorită necredinţei  noastre  sau a credinţei de formă.

    Nu contează prin ce cult creştin ajungem la Dumnezeu, la mântuire, dar să ajungem. Dumnezeu s-ar bucura dacă, indiferent de cultul creştin, toţi, ca popor, am urmări schimbarea lăuntrică, după chipul caracterului Său.