"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 28.05.2013


   O simfonie de culori şi miresme inundă grădina. Admir primii trandafiri înfloriţi, miros iasomia şi-o las să mă ningă cu petale rupte de vânt. Florile  se deschid  o vreme în torentul de lumină, încântă şi se duc. Se prezintă pe rând, înlocuindu-se. Un sezon, un răgaz mai lung sau mai scurt, strălucesc şi-şi împlinesc menirea. Creatorul le-a pus în lumină parfumul, prospeţimea, delicateţea, prezenţa identificatoare, spre bucuria noastră. Orice a făcut Creatorul, culminând cu omul, e destinat nu numai celui creat, ci spre folosul altora.

   Şi noi putem străluci în întunericul lumii din jur. Mireasma creştinului autentic poate încânta printr-o prezenţă agreabilă. Ea poate însemna sinceritate caldă, vorbă înţeleaptă, judecată dreaptă, milă şi îndurare, ajutor în nevoie, bunătate în durere, slujire dezinteresată. Adică dragoste de oameni.
   Mireasma creştinului autentic poate încânta în aşa fel,încât cel ,,atins să-şi dorească cunoaşterea sursei acestei atitudini, stări, să-L cunoască mai bine, mai mult pe Dumnezeul personal, ce poate schimba vieţi, prin ascultare de EL. Şi astfel se împlineşte menirea creştinului, de a răspândi din lumina primită prin Cuvânt, pentru ca şi alţii să fie luminaţi întru mântuire. Dar ca acest lucru să se întâmple e nevoie, înainte de vorbe goale sau cu substanţă, de o mireasmă plăcută, emanată de o inimă curată, gata să ofere, în dragoste şi bunătate faţă de aproape.
   Când L-am cunoscut pe Domnul, altfel decât până atunci, m-au atras nişte oameni care mi-au oferit dragoste. M-au ajutat, m-au susţinut. Aşa a început interesul pentru cunoaşterea lui Dumnezeu.
   Eu fac acelaşi lucru azi cu cei din jur? Câte suflete s-au eliberat, prin mine sau prin tine, din beznă? Căci asta ni-e menirea, după ce am cunoscut planul Său. Dar poate că uităm ce aşteaptă Binefăcătorul de la noi, uităm care ne e menirea.
   Florile se trec, totul e trecător, ca şi trupurile noastre, dar până la întâlnirea de "...după", să urmăm îndemnul apostolului Petru: "..daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa fapta,cu fapta, cunoştinţa, cu cunoştinţa, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea, cu răbdarea, evlavia, cu evlavia, dragostea de fraţi, cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri ăn voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” Şi străduindu-ne să facem acestea, cu toată puterea, nu oricum, vom putea ajunge să fim părtaşi firii dumnezeieşti, ignorând natura noastră şi apropiindu-ne de devenirea la care am fost chemaţi.