"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 29.04.2013


Mă gândesc la Sărbătorit. La  Marele Salvator.

Deşi nevinovat, în faţa judecăţii a rămas smerit şi iertător.
Noi cum răbdăm nedreptatea?
Scuipat şi batjocorit, n-a ripostat.
Noi avem gânduri de răzbunare şi căutăm să ne facem singuri dreptate?
Înconvoiat sub crucea grea, a mers mai departe, îndurând, fără să se plângă. Ne împotrivim noi încercărilor prin care ni se cere răbdare? Acceptăm şlefuirea?
Deşi crunt lovit fizic, şi nu numai, a răbdat fără strigăt. Cât răbdăm orice ofensă ce ni s-ar aduce?
Căzut sub crucea grea, suferinţa Lui era vizibilă. Sângele-i curgea, amestecându-se cu sudoarea, ce-i acoperea ochii. I-a făcut bine mâna care i-a şters chipul.
Avem milă pentru cei ce suferă, le venim în ajutor? Să nu uităm că El spune că, ajutând pe bolnavi, pe săraci, pentru El o facem.
În faţa imaginii trupului său plin de răni, acoperit de o cămaşă simplă, nu ne putem dori decât simplitatea portului, nu a exagera în împodobirea trupului şi a cocheta cu moda. În simplitate e curăţie şi frumuseţe.
Domnul Isus i-a iertat pe cei ce i-au greşit, mijlocind pentru ei cu "Tată,iartă-i, că nu ştiu ce fac". Ne rugăm noi pentru vrăjmaşi, mijlocind pentru ei?
Tâlharul de pe cruce a crezut în El, şi-a dorit să fie iertat şi primit în împărăţia cerească. Cât de mult ne dorim acest lucru, dar mai ales, cât de mult căutăm să ne pocăim, îndreptăndu-ne, urmărind curăţirea şi sfinţirea, căci lucru de preţ în ochii Lui este întâi recunoaşterea noastră ca păcătoşi, căinţa. Dar o căinţă plămădită din acea durere care naşte silă faţă de orice tină şi ridică fiinţa spre zidiri înalte. În această stare, iubirea de Dumnezeu creşte, ca şi apropierea de celest şi eşti gata să spui cu bucurie "Iată-mă, trimite-mă, vreau să fac voia Ta,Doamne", înţelegând scopul chemării Sale.