"Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire."
1 Ioan 1:9
1 Ioan 1:9
Gandul zilei 28.02.2013
Grădina sufletului meu se-nviorează în prag de primăvară. Cântă fără glas, priveşte la ceasurile de mai târziu, simţind că nu mai e mult până la înnoire.
Va înflori în ea bucuria darului Tău, a renaşterii, a Cuvântului.
Prin copacii sufletului avid de prospeţime şi înnoire duhovnicească, va trece adierea dragostei Tale, a prezenţei luminii, a amintirii învierii, mângâierea Duhului Tău.
Slujitor mic, nevolnic între slujitorii Tăi, mă plec smerită întru simplitate, cu mulţumire şi pace pentru minunea iertării Tale. Tu-mi încarci cu nou elan aripile sufletului dornic să se-avânte pentru Tine, sfidând pericolul frângerii. Teama dispare, căci măreţia puterii şi credincioşiei Tale striveşte orice temere.
Cu setea dedicării curăţ orice vreasc, ca lumina Ta să inunde grădina, umplând-o de roadă. Parfum de recunoştinţă şi dragoste pe aleile ei, ca oricine e-n trecere, să ştie că sunt a Nazarineanului.
Pe toate cărările inimii sunt indicatoare care duc spre El.
El e învingătorul şi eu, prin El, deasemenea.
Priviţi-vă grădina sufletului. Cu maximă sinceritate şi atenţie.
Creştinismul poate fi eroic, dacă începând de aici, puteţi recunoaşte starea grădinii.
Apoi, prin El, cu El şi pentru El putem muta şi munţii.