"Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea."
1 Timotei 6:11

Gandul zilei 01.09.2012


Un nou botez, care va reuni la părtăşie două biserici.

Un legământ e o sărbătoare de permanentă aducere-aminte.Legământul făcut prin botez se bazează pe credinţa mântuitoare, care este drumul către veci.
       Dacă nunta e un legământ între doi pământeni, botezul este legământul între om şi Dumnezeu.Ca în orice legământ, fiecare parte e responsabilă, omul angajându-se la ascultare, Domnul conducând cu credincioşie.
        A face legământ cu Domnul e o onoare şi sufletul aşteaptă cu nerăbdare clipa măreaţă.Bucuria momentului legământului este inegalabilă. La momentul respectiv, aflată pe meleaguri tulcene, mi se părea că nu se mai sfârşeşte aşteptarea, mi-era teamă că s-ar putea interpune ceva şi nu mai ajung să fac legământul. Am avut ,,norocul înţelegerii şi îndrumării unui duhovnic deosebit, omul de calitate  Relu Gacea. Începuturile nu se uită niciodată, ele marchează.
        Cerul e martor, îngerii cântă şi bucuria transcede cer şi pământ. Emoţiile copleşesc.
            Important e să ştii ce faci după ce momentul festiv trece. Trebuie să fii pregătit pentru umblarea pe cale. Poate fi un drum sinuos, spiritual vorbind, pe care Domnul, în dragostea Lui, vrea să modeleze, să îndrepte, să şlefuiască, pentru a da strălucire pietrelor vii din templul Său.
           Se înaintează veghind, ascultând, luptând (cu armele luminii), lăsându-te cercetat, dar întotdeauna sub protecţia Celui ce e în control. Acele clipe unice să rămână motiv de întoarcere zilnică la părtăşie şi înnoire prin zidire duhovnicească, la manifestarea dragostei împărtăşite, pentru ca, în final, să poţi locui în cortul Său, după umblarea în neprihănire şi împlinirea voii Lui. Căci tot ce facem va fi măsurat, cântărit şi în picioare va rămâne doar ceea ce nu se clatină.