"Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. "
Galateni 2:20

Gandul zilei 12.06.2012


   În ultimul său discurs, înainte de a se întoarce la motelul unde a fost ucis, Martin Luther King Junior şi-a exprimat fericirea de a fi avut viziunea gloriei venirii Domnului Isus şi a siguranţei intrării noastre în "Ţara promisă.
   Unii nu au această siguranţă, eşuând aproape de final.
   Viaţa creştinului nu e uşoară. Important este să credem şi să ne nevoim până la capăt. Important e să facem conform credinţei, uitându-ne cum păşim un pas şi încă un pas, apropiindu-ne mereu de nădejdea mântuirii noastre.
   Tăria noastră este în Hristos, Domnul, nu în noi înşine. Ştiind acest lucru, ce putem face decât să avem o relaţie strânsă, permanentă, cu Domnul vieţii? Şi cum e posibil decât învăţând mereu de la El şi lăsându-ne prelucraţi în focul bătăliilor lăuntrice?
   "Dumnezeu n-a promis să ierte niciodată un singur păcat pe care omul nu vrea să-l părăsească”, spunea John Blanchard.
    De câte ori am ratat chemarea la pocăinţă sau atenţionarea, deşi o puteam face? Judecata divină începe cu noi. Conştienţi de acest lucru, stăm căldicei în grijile zilnice, ce uneori ne copleşesc sau ardem în slujire?
    Deşi trăim un timp avansat al tehnologiei, ce ne-a uşurat munca, suntem mereu în criză de timp. Şi permanent Satan vrea să ne îndepărteze de Dumnezeu. Cât de vigilenţi trebuie să fim! Ca lumea să nu pătrundă în noi, ca tovărăşiile să nu ne abată…Chiar dacă e greu, aripa Domnului ne adăposteşte. EL este cu noi şi ne dă siguranţă, dacă…ţinem aproape!