"Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele."
Proverbe 18:21

Gândul zilei - 11.04.2011


Sunt trei categorii de oameni, în ce priveşte dedicarea timpului lor. Unii care tot timpul şi-l petrec cu ei înşişi, trăind pentru sine, în mod egoist; alţii, care îl împart între sine şi alţii, iar a treia cate gorie îşi dedică tot timpul altora, trăind pentru alţii.

Cunosc un frate medic, ce-şi investeşte din timpul personal pentru ceilalţi. Caută să-i slujească pe toţi, dându-le reţete, sfaturi la telefon, vizitând, alergând, slujind.

Este la dispoziţia celui ce-l caută, gata oricând să se dedice binelui făcut. De multe ori mă întrebam dacă familia n-are de suferit. E acea doză de jertfire cu care ia cunoştinţă şi pastorul dedicat.
 
Renunţarea la sine, spre slujirea altora, vine din dumnezeiesc, căci nu asta a făcut ISUS?
Cu siguranţă, răsplata va fi pe măsură.
 
In numele Domnului Isus, multi au renunţat la sine. Maica Tereza s-a ocupat de muribunzi şi săraci, mama doctorului Paul Brand a părăsit, pentru o viaţă de slujire a indienilor nevoiaşi şi bolnavi, tot confortul şi ce-i oferea statutul de englezoaică bine situată; sfântul Francisc a renunţat la tot şi a ales sărăcia, şi ca ei mulţi alţii. Pentru că Domnul ISUS spunea că EL este săracul, bolnavul, întemniţatul, străinul, flămândul şi, onorându-i pe ei cu atenţia noastră, IL onorăm pe EL.