"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 02.04.2012


Mă gândesc la EL. Nu L-am văzut niciodată şi totuşi, sufletul meu Îl doreşte.

Dorul, de fapt, este legat de percepţii afective anterioare, dar este ca şi cum L-ai cunoscut prin intermediul Scripturii şi îi doreşti prezenţa. Chiar de ştii că nu eşti vrednic să stai în prezenţa Lui. Te bazezi însă, pe faptul că a cunoscut tot ce vine din omenesc şi te poate înţelege.

Orice suflet este de preţ în ochii LUI. Numai nouă ne este greu să ne înţelegem, să ne îngăduim,să ne iertăm, să ne iubim. Şi doar am putea învăţa toate acestea de la El. Ne-a învăţat lecţia ascultării, lecţia iubirii, până la suferinţă şi jertfă.

Credinţa în ce a făcut El pentru noi, în moartea şi învierea Sa, numai un creştin o poate avea. Unii pot crede în Isus-omul, proorocul, dar nu în Cel întrupat din divin. Pentru aceştia învierea e un mit. Dar numai cine crede în El ca Fiu de Dumnezeu, are viaţă veşnică (Ioan3:36) si numai cine crede capătă, prin numele Său, iertarea păcatelor (Faptele Apostolilor 10:43).

Nimeni până la El n-a spus "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" (Ioan 14:6), sau "Eu sunt învierea şi viaţa, cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi" (Ioan 11:25).

Noi credem în Isus, Omul perfect şi Fiul lui Dumnezeu, ce a rezolvat problema păcatelor noastre, şi-L IUBIM.Nu cred, însă, că ne vom putea bucura de prezenţa Sa, dacă nu ajungem să ne curăţim inima, intrând într-o lungime de undă accesibilă, dacă nu iubim sfinţenia mai mult ca pe noi înşine, putând fi părtaşi sfinţeniei Lui.

El este izvorul adevărat, dătător de pace. A-L înţelege pe Domnul Isus este taina Împărăţiei lui Dumnezeu, care se află înlăuntrul nostru.

Mântuirea la care am fost chemaţi are în vedere scopul imediat pentru noi - şlefuirea caracterului şi prin aceasta, mântuirea celor din jurul nostru. An de an, caracterul nostru să crească în asemănarea cu Domnul Isus, ca El să fie perceput prin copiii lui Dumnezeu. Numai aşa vom împlini darul chemării cereşti, călcând pe urmele LUI şi acest lucru să fie vizibil.

Căci toţi suntem creaţia lui Dumnezeu, dar nu toţi suntem copiii Lui, ci doar cei născuţi din nou, la o viaţă curată şi sfântă şi acest lucru este posibil datorită jertfei Sale, care ne-a oferit iertare, răscumpărare din păcat şi înfiere.

Sărbătoarea Paştelui este biruinţa vieţii asupra morţii, este şansa noastră, a tuturora, la pomul vieţii.

Calvarul prin care a trecut Domnul Isus a transformat nenorocirea în biruinţă ("purtarea crucii precede purtarea coroanei", spunea M.Luther King Jr.). Aşa se va întâmpla şi cu necazul nostru. Prin orice am trece, inima ar trebui să se bucure, gândindu-ne la El, la revenirea Lui pe nori, pentru a ne lua în Împărăţia promisă, care este neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Rom.14:17).

 

Îndreaptă-ţi inima spre Domnul în primăvară înviat.

Îmbracă-ţi gândul şi simţirea în vaşmânt nou, curat. 

Înalţă rugi tot mai aprins de dorul Celui preaiubit. 

Aşteaptă-L ca să vină, smerit şi gata de slujit.