"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!"
Psalmii 105:1

Gandul zilei 29.02.2012


     De nenumărate ori am admirat frumosul din creaţie şi-am lăudat pe Dumnezeul Creator, uimită de emoţie şi încântare.

      Dumnezeu, care a făcut totul, şi-a pus amprenta asupra fiecărui element din natură. Aşa se face că ştiinţa a descoperit acel ,,răspuns la stimul al unei roci, ape sau plante. Florile numai că nu vorbesc. Ne încântă prin frumuseţe, dar manifestă şi sensibilitate, ele percep, ascultă, suferă.

 

     Calendaristic,începe primăvara. Ea e, parcă, un strigăt al întregii naturi :,,sunt vie, priveşte, omule!. Cum ar putea cineva să se bucure de frumuseţea primăverii şi să nu-L vadă pe Dumnezeu în ea?

 

 

     ,,Nebunul zice în inima lui: ,,nu este Dumnezeu”. Oile ştiu când vine ploaia, rândunelele prevăd iarna şi chiar porcii îşi dau seama când vine vremea rea. Cu cât mai rău trebuie să fie acela care trăieşte acolo unde Dumnezeu este pretutindeni şi totuşi nu-L vede.”, spune Ch.H.Spurgeon.                              

 

     Privind la noi, natură pervertită, înclinată spre rău, găsim acea parte de ,,curat şi frumos din lumea tăcută a naturii ce ne înconjoară. De n-ar fi fost lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt, nu ne-am fi văzut decât ,,partea bună”. De nu s-ar fi jertfit Domnul Isus pentru noi, n-am fi căpătat trecere înaintea Tatălui .De n-ar fi fost bunătatea fără de egal a Dumnezeului creator, n-am fi beneficiat de îndurarea-I.

     Înnoirea naturii în fiecare primăvară, trimite la înnoirea vieţii. Acea înnoire în cuget şi simţire la care ne cheamă şi Dumnezeu, prin Cuvântul Său. Acea apropiere, mai mult şi mai mult de omul duhovnicesc, care am fost creaţi să fim. Numai aşa am fi  în armonie cu frumuseţea renăscută a firului de iarbă, a mugurilor dând în floare, a parfumului plăcut de floare, ce oferă, tăcut, totul.

      Viaţa din noi are valoare doar în prezenţa Lui, slujindu-I Lui, cu destinaţia acceptată. Numai în această acceptare găseşti frumuseţe, găseşti bucurie, găseşti pace.

       După cum natura e o privelişte ce ne încântă, aşa ar trebui să fim şi noi înaintea cerului: motiv de laudă şi bucurie. Mai ales c-am fost făcuţi mai presus decât ea şi orice făptură a universului. Stăpânul vrea să se laude cu robii Săi, Tatăl cu fiii Săi, Fratele cu fraţii Săi.

     Să-L ONORĂM c-o viaţă trăită în curăţie, care să fie o privelişte plăcută înaintea tronului ceresc.