Gandul zilei 01.02.2012

     Cred că drumul spre rai porneşte de la conoaşterea de sine, de la a-ţi vedea starea lăuntrică.

      Fără Duhul Sfânt, avem o introspecţie superficială.

     În lume, înainte să am o întâlnire personală cu Domnul, nu-mi vedeam nici o carenţă spirituală şi aprecierile celor din jur, necunoscători de Cuvânt, îmi întăreau părerea despre mine.

     Cu cât ne apropiem mai mult de Cuvântul Scripturii şi încercăm să-l trăim, cu atât ne vedem mai bine starea. E lucrarea Duhului Sfânt, care ne ajută să ne cunoaştem cu adevărat.

         Să lăsăm Duhul Sfânt să ne vorbească!

     Din păcate, uneori credem că mersul la Biserică şi slujirea ne protejează, suntem scutiţi de introspecţii, ne-am predat Lui şi este de ajuns, avem destinaţie sigură.

         Am rămas uimită după discuţia cu cineva, care-şi exprima adânca mulţumire pentru starea lui. Se vedea la superlativ. Şi asta de fiecare dată. Nici o problemă cu sinele.

       Vameşul care se bătea cu pumnul în piept şi zicea ,,Doamne, ai milă de mine, păcătosul,,(Luca17:13) mai lesne a fost socotit neprihănit decât fariseul îndreptăţit.

       Eu mă lupt cu ,,vulpi mici”, care-mi dau bătăi de cap şi mă plâng celor apropiaţi de neputinţele mele. Aşa şi văd acest drum: o continuă frământare, o bătălie încrâncenată, în care nu pot fi mulţumit cu mine, o continuă rugă şi ,,audienţă” la Domnul, o ardere. Să fim flăcări arzând pentru Domnul, mereu căutând desăvârşirea. Să nu permitem nici o urmă de fariseism. Să ne recunoaştem starea, plângând înaintea Domnului. Să-L slujim c-o inimă sinceră, căci chiar dac-o ascundem oamenilor, El o cunoaşte cel mai bine şi după ea ne judecă.