"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! "
Galateni 1:8

Gandul zilei 01.04.2022


    ”Cel fără prihană înverzește ca finicul și crește ca cedrul din Liban”(Psalmi .92:12)
     Cel neprihănit, cu o inimă curată, plăcută Domnului, este binecuvântat de El, căci înverzește și crește asemenea finicului și cedrului din Liban. Ce promisiune îmbucurătoare, motivatoare, în a căuta trăirea în neprihănire! Asemenea făgăduinței nespus de mari din Matei 5:8 - ”Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”. Amintindu-ne mereu făgăduința, părăsim orice firesc, orice lucru vremelnic, care ar dăuna umblării în curăție.
     Dar de ce comparația cu un finic, sau cu cedrul Libanului?
    Finicul este un palmier cu fructul dulce, curmala. Are frunze mari, în lungime de 3-5 metri și o deschidere a coroanei de 6-10 metri.Nu numai că este bine centrat în pământ, dar beneficiile întregii plante sunt diverse: lemn pentru instrumente muzicale, mobilă, frunze folosite precum cataplasme, fructul e denumit bomboana din pom, etc.
   Pentru vechii egipteni, finiculul era simbol al iubirii, speranței și supraviețuirii și îl reprezentau pe monezile lor, pe monumente.
    Așadar, nu e o comparație cu orice fel de pom, ci cu unul plin de roadă, de viață, folosit în totalitate. Cel fără prihană înverzeste asemenea lui, mereu dispus să ofere, să se dăruiască, să fie folositor celorlalți.
    Cedrul este unul din cei mai fascinanți arbori din întreaga lume. Apare pe steagul național libanez, legenda spunând că a fost plantat de Dumnezeu pe muntele Libanului. În Psalmul 104:16 se spune ”se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El”. Fenicienii foloseau lemnul lor la construirea corăbiilor, iar evreii la zidirea clădirilor, a Templului din Ierusalim, palatelor lui David și Solomon; egiptenii foloseau rășina pentru mumificare. În Liban s-a păstrat o zonă cu ”cedri ai lui Dumnezeu”, 375 arbori cu înălțimi de 35 metri și coroană în diametru de 14 metri.
    Iată că această comparație cu cedrul Libanului nu este oarecare. Omul fără prihană are parte de o creștere asemenea arborelui, evident, metaforic vorbind. Tot ce este măreț, fascinant, impunător, trainic la acest arbore se poate regăsi în spiritul omului neprihănit.
    Prin noul Legământ, cei care cred în Hristos Isus, numărându-se printre aleși, sunt socotiți neprihăniți de Dumnezeu, nu de o instanță judecătorească. Dacă Dumnezeu e de partea noastră, nimeni, nici pârâșul nu ne poate acuza.

    Slavă Dumnezeului Tată, care ne-a iubit atât de mult, că a întocmit și un plan de recuperare! Slavă Domnului Isus, înfăptuitorul mântuirii noastre! Slavă Duhului Sfânt, care ne călăuzește pe cale!