"Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale."
Psalmii 119:10

Gandul zilei 01.10.2021


  ”Atunci ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis:-Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!-Și Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea, orice om evlavios sa se roage Ție la vremea potrivită! Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.”(Psalmul 32:5-6)
  David experimentase mărturisirea păcatului, pocăința și iertarea înaintea Domnului. Căci David cunoștea pe Domnul, îl iubea și nu putea fi nepăsător la ofensa adusă prin neascultare. Relația cu Domnul e bucurie datorită ascultării de El și se frânge când realizăm păcatul izvorât din neascultare.
  Dintotdeauna, apropierea de Domnul s-a făcut prin curățire, smerire, sfințire.
  Domnul îi poruncise lui Moise cum să intre Aaron în Sfântul locaș, cum să mărturisească păcatele întregului popor peste țapul pentru Azazel, cu a cărui sânge se făcea ispășirea de păcatele lor.(”căci fără vărsare de sânge nu este iertare-Evrei 9:22”)
  Identificându-se cu poporul, Daniel spune mai târziu ”îmi mărturisesc păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel” și în urma rugilor ascultate, arhanghelul Mihail vine și-i luminează mintea.
    În urma jertfei mărețe a Domnului Isus Cristos, mărturisirea și iertarea au loc prin credința în El și în ce a făcut pentru noi. În 1Ioan 1:9 avem promisinea ”dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” Cât de importantă e mărturisirea păcatului, pe lângă abandonarea lui!
     Suntem îndemnați să ne mărturisim păcatele și unii altora.
    Avem un Dumnezeu măreț și generos, îndurător, care nu obosește iertând, după cum o declară și proorocul Isaia. El dorește să conștientizăm mereu starea noastră, să ne mărturisim, să mijlocim înaintea Lui pentru iertare și curățire.
    Așa cum Dumnezeu ne iartă, să facem și noi la fel celui care ne greșește. De câte ori să iert pe fratele meu? Știm răspunsul… Însăși rugăciunea ”Tatăl nostru” ne spune că după cum iertăm, suntem iertați.
    David concluzionează ca orice om evlavios să se roage Domnului la vremea potrivită, căci va fi ascultat și ocrotit. Omul care are o relație de dependență de Domnul, nu-i poate ascunde nimic Celui cu care stă de vorbă, în rugă.
    Avem un Dumnezeu iubitor, care în marea Lui îndurare, nu vrea să ne piardă.
    Ruga noastră să fie permanentă.Vegherea noastră la fel.Căci Bunul nostru cel mai Bun ascultă și răspunde.Trăirea noastră depinde de onestitatea relației noastre cu El.

    Binecuvântat să fii Tu, Doamne mare, care cercetezi, care asculți, care te înduri, care ierți, care mântuiești!