" Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica. "
Ioan 3.16

Gindul zilei 15.09.2011


    Trebuie să experimentăm iertarea. În Matei 6:14 vedem că, precum iertăm, aşa vom fi iertaţi.
     Dacă Domnul Isus a iertat, a putut s-o facă, şi noi putem, prin puterea Lui.
     Gândul iertării este sublim, dar punerea în practică…
     C.S.Lewis spunea că ,,fiecare zice că iertarea este o idee extraordinară, până când el are ceva de iertat.
      Cel mai mult semănăm cu Domnul atunci când iertăm. Pentru că iertarea ne ridică deasupra firescului, omenescului. Iertarea vine din divinitate.
 

     Iertăm, spunem noi, dar nu uităm. O treabă nedusă până la capăt. Iertarea să includă uitarea. Refuză amintirea neuitării, ignor-o. ,,Iartă şi uită neapărat. Când îngropi un câine turbat, nu laşi coada deasupra solului- spunea C.H. Spurgeon.

     Dacă n-am ierta, am fi posaci, gândul neiertării nu ne poate da bucurie.
    Părintele Arsenie Papacioc recomanda o stare de veselie interioară, din inimă, degajată de problemele vieţii … o stare de veselie cu orice chip. Dacă-i întristare, spunea, se clocesc ouăle diavolului.
      Cum am putea să avem o asemenea stare, dacă nu iertăm, uitând ce ni s-a greşit?