"Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."
1 Corinteni 13:13
1 Corinteni 13:13
In fiecare duminica,
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
orele 10.00 - 12.00
Str. Razboieni, nr. 80
Gindul zilei 15.09.2011
Trebuie să experimentăm iertarea. În Matei 6:14 vedem că, precum iertăm, aşa vom fi iertaţi.
Dacă Domnul Isus a iertat, a putut s-o facă, şi noi putem, prin puterea Lui.
Gândul iertării este sublim, dar punerea în practică…
C.S.Lewis spunea că ,,fiecare zice că iertarea este o idee extraordinară, până când el are ceva de iertat”.
Cel mai mult semănăm cu Domnul atunci când iertăm. Pentru că iertarea ne ridică deasupra firescului, omenescului. Iertarea vine din divinitate.
Iertăm, spunem noi, dar nu uităm. O treabă nedusă până la capăt. Iertarea să includă uitarea. Refuză amintirea neuitării, ignor-o. ,,Iartă şi uită neapărat. Când îngropi un câine turbat, nu laşi coada deasupra solului” - spunea C.H. Spurgeon.
Dacă n-am ierta, am fi posaci, gândul neiertării nu ne poate da bucurie.
Părintele Arsenie Papacioc recomanda o stare de veselie interioară, din inimă, degajată de problemele vieţii … o stare de veselie cu orice chip. Dacă-i întristare, spunea, se clocesc ouăle diavolului.
Cum am putea să avem o asemenea stare, dacă nu iertăm, uitând ce ni s-a greşit?