"Iata,Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere si nu ma voi teme de nimic;caci Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele,si El ma mantuit.."
Isaia 12.2

Gandul zilei 01.10.2020


”Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.”(Iosua1:8)
    Această carte de căpătâi a fost interzisă în multe regimuri, ca cel comunist, de pildă, fiind considerată un pericol, dar lupta cu distrugerea totală a ei s-a soldat cu eșec. Cel rău a lucrat, folosindu-se de ignoranța multor oameni, dar n-a putut fi biruitor.
      Astăzi oricine poate avea acces la această carte.
      Cum ne raportăm la ea? În mod diferit, fiecare, indiferent de scânteia aprinsă în noi, prin mesajul ei.
        Setea și foamea după Cuvânt nu mai animă ca în vremuri interzise și credem că timpul e de vină, deși stă în puterea noastră să-l gestionăm.
     Mi-amintesc cu nostalgie de prima cântare auzită, ”Pe calea îngustă” care m-a cercetat și atras spre Cuvânt, ca și de povestea primei adunări restrânse, care povestea cum se întorceau de la muncă, obosiți, dar seara se adunau să asculte Cuvântul și cântările lor răsunau în vecini. Cântările lor erau o mărturie pentru cei ce auzeau. Deși, poți cânta, poți citi Biblia, sau s-o asculți și să nu trăiești Cuvântul.
      Azi, se mai aud cântări răsunând din casele credincioșilor?
     Mai mult decât cântarea, cred că trăirea Scripturii e cea mai bună mărturie, și pentru acei ce nu cred în ea, dar sunt sensibilizați, marcați de trăirea după valorile creștine. Răspunsul la rău cu bine, iertarea, dovezile de iubire stârnesc nedumerirea și atrag, tocmai pentru că nu sunt înțelese în mod firesc.
        Domnul să ne ajute să trăim după îndemnurile Duhului și să se vadă!