"Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. "
Romani 8:35,38-39

Gandul zilei 01.06.2020


     De dimineață până apune soarele, floarea soarelui își îndreaptă fața către el. Lumina soarelui este pentru ea sursa vieții, a pregătirii hranei pentru întreaga plantă.

        Pentru noi, sursa vieții este Domnul Isus Cristos. Spre El să privim cu ochii inimii, din zori până-n asfințit.
        ”Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”(Coloseni 3:3). El este cu fiecare din viețile predate Lui. Și a nu-L dezamăgi pe Cristosul răscumpărător să ne preocupe zilnic.
          În lupta trăirii curate, în împlinirea voii Lui, suntem binecuvântați. Dar așa cum suntem binecuvantați de Domnul, trebuie să fim și noi o binecuvântare pentru alții: părinții pentru copii, frații mai mari pentru cei mai mici, dar și invers, prin respectul, ascultarea și dragostea celor mici față de cei mari.
        Egoismul este un sentiment firesc și e ușor să te bucuri singur de binecuvântare, fără a împărtăși. Dar suntem chemați a fi o binecuvântare. Tot ce primim de la Domnul este ca să fim de folos și altora și cu cât o binecuvântare este mai mare, cu atât suntem datori să nu beneficiem singuri de ea, ci să putem fi de folos. Fiecare din noi să răspundem acestei chemări cu o inimă plină de dragoste.