"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! "
Galateni 1:8

Gandul zilei 01.04.2020


     Nu am mai trăit așa ceva.

     Izolarea acasă parcă îmi amintește de cuvintele din Scriptură: ”Opriți-vă ... și să știți că Eu sunt Dumnezeu.”
     Această oprire ne îndeamnă automat la cercetare. L-am mâniat pe Domnul. Și în mintea mea, în sufletul meu, supărarea Lui este amestecată cu multă suferință. L-am întristat pe Domnul. Mă doare durerea Lui și mă evaluez…
     În același timp, știu că Cel rău vrea să ne prăpădească, să ne pierdem orice nădejde în astfel de clipe, să ne atace, brutal, viața.
      Credința îmi spune însă, că Dumnezeu nu-și abandonează copiii Săi. Dar, ca să am parte de EL, să-L pot vedea, am nevoie de o inimă curată. Și aș striga asemenea psalmistului ”spală-mă cu desăvârșire…” de orice formă a virusului păcat.
     Suntem încă în Mâna Lui și poate că așteaptă acum de la noi, mai mult ca altădat, manifestarea credinței, fiind gata să fim un ajutor pentru cei din jur și a răscumpărării timpului, căci se întrevăd vremuri grele, prin rugăciune, studiul Cuvântului, înțelepciune, răbdare. Răsună în mine îndemnurile apostolului Pavel: ”Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune”. Roada Duhului din noi, manifestată în afară, fie ca o  pecete care dă strălucire copiilor lui Dumnezeu.
     Suntem izolați, dar uniți în duh. Mi-amintesc cântarea ”Părtășie, părtășie..” și lacrima mea nostalgică tânjește după strângerea noastră laolaltă.
     Nu știm ce va veni. Rămânem statornici în credință, dragoste, nădejde.