Gandul zilei 01.12.2019

Câtă importantă dăm rugăciunii?

      Înțelegând prin ea comuniunea cu Dumnezeu, sfântul Augustin spunea despre rugăciune că este ”cheia cu care deschidem poarta cerului și intrăm la Părintele ceresc”.

      Comunicarea stă la baza unei relații și cu un prieten găsim timp să vorbim des, deschizându-ne sufletul, împărtășindu-i gândurile și simțirile. Cu atât mai mult, relația cu Tatăl care ne-a înfiat, cu Fiul care a plătit prețul iertării noastre, are nevoie de comunicare, prin Duhul.

      Rugăciunea mai e numită ”respirația sufletului”. Sufletul are nevoie ca de aer de Dumnezeu, cu care comunică, pentru a intra în voia Lui, a gândi ca El.

      Rugăciunea activează în noi credința, ne luminează cugetul, ne descoperă cum suntem, prețuind mila și indurarea Domnului, care ne vrea curățiți, sfințiți pe deplin, prin ascultarea de El.

      Rugăciunea depinde de creșterea spirituală: cât de sinceră e, spontană, personală, cât mulțumim, venerând, în loc să tot cerem, cât de plini suntem de Duhul Sfânt.

      Calitatea rugăciunii depinde de cât de smerită e inima, de cât de mare e în noi dragostea de Dumnezeu, de credința noastră (crezând că am și primit ceea ce cerem.)

      Ni s-a spus că ne este ascultată rugăciunea și noi credem că ce spune Domnul și face.

      Dar rugăciunile primesc răspuns sau nu. Nu prin cereri avem forma înaltă de rugăciune.

      Suntem îndemnați să ne rugăm neâncetat, astfel având o legătură permanentă cu Domnul.

      Rugăciunea unită cu postul are mare putere.

      Dumnezeu vrea să împletim lucrarea cu rugăciunea. Un examen la facultate nu se ia numai prin rugă, ci combinând munca de învățare cu rugăciunea.

      Prin rugăciune devenim mai buni, îngăduitori, iubitori, mai încrezători  și plini de pace sfântă. Astfel, rugăciunea lucrează în noi și în afara noastră.