Gandul zilei 01.10.2019

         1Ioan 1:9 ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.”

       Cât este de importantă mărturisirea păcatului, spre pocăință? Recunoașterea vinovăției aduce iertare, dacă se face din inimă, cu sinceritate și cu dorința izbăvirii de păcat.

        Nemărturisirea împietrește și îndepărtează de Dumnezeu, sau amăgește. Saul a spus, la un moment dat, ”am păcătuit”, dar a revenit la starea dintâi, neducând pocăința până la capăt și știm că nu i-a plăcut lui Dumnezeu. David și-a recunoscut vinovăția sincer, cu adâncă părere de rău și Natan, i-a adus răspunsul lui Dumnezeu” Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri”( 2 Samuiel 12:13) Mărturisirea păcatului se face înaintea lui Dumnezeu, căci față de El am greșit. David i-a spus lui Natan, după ce l-a ucis pe Urie, Hetitul și a luat de nevastă pe nevasta lui Urie: ”am păcătuit înaintea Domnului”, căci călcase Cuvântul Său.

        Dar mărturisirea se face și înaintea oamenilor, dacă le-am greșit și au avut de suferit din pricina noastră.

        Fiind mădulare unii altora, în unitate, mărturisirea se cere, când e cazul, și în fața bisericii. Atunci când știrbim mărturia bisericii, prin ceea ce facem, dacă nu ne-am supus hotărârilor, regulilor ei, dacă prin comportament, este afectat trupul spiritual.

       Dacă vom învăța copiii, de mici, să-și recunoască greșelile, le va fi mai ușor, la maturitate, să facă acest lucru. Mărturisirea ne va ajuta să avem un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.