"Si-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste,ca să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea "
Efeseni 3:16-19

Gindul zilei 01.09.2019


Nimic nu avem, care să nu fi fost primit de la El. Ce facem cu ce-am primit? Atitudinea, vorbirea, purtarea noastră îl onorează pe El. Dacă eu primesc, cum aș putea să nu dăruiesc? Dacă îndurarea și bunătatea Lui sunt peste mine, cum aș putea să nu le manifest, la rându-mi? Dumnezeu îmi dă, ca să dau. El mă binecuvântează, ca să fiu o binecuvântare pentru alții. În nici un caz, să mă bucur de unul singur, în mod egoist. Bucuria se naște în relație, când binele semenului este opera ta, când vezi că ai adus bucurie peste chipul aproapelui. Să ne dăruim în a ajuta. Nici un lucru, nici o investiție, binefacere, jertfă, pe care le facem pentru alții, nu trec fără a fi văzute de Domnul. În Daniel 12:3 scrie: ”cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.” Așa trăim pentru Dumnezeu, cu o inimă bună și o minte activă, disciplinându-ne în orice slăbiciune, pentru a putea păzi poruncile Sale. Sfințenia înseamnă pace, somn liniștit, pe când păcatul rânjește întâi plăcere, apoi îți fură liniștea și aduce pedeapsa. Dumnezeu este cu noi, dacă nu ne depărtăm de El. Dacă rămânem în El, putem și nădăjdui în El.