Gandul zilei 01.09.2019

  Nimic nu avem, care să nu fi fost primit de la El. Ce facem cu ce-am primit? Atitudinea, vorbirea, purtarea noastră îl onorează pe El.

   Dacă eu primesc, cum aș putea să nu dăruiesc? Dacă îndurarea și bunătatea Lui sunt peste mine, cum aș putea să nu le manifest, la rându-mi? Dumnezeu îmi dă, ca să dau.

  El mă binecuvântează, ca să fiu o binecuvântare pentru alții. În nici un caz, să mă bucur de unul singur, în mod egoist. Bucuria se naște în relație, când binele semenului este opera ta, când vezi că ai adus bucurie peste chipul aproapelui. 

  Să ne dăruim în a ajuta. Nici un lucru, nici o investiție, binefacere, jertfă, pe care le facem pentru alții, nu trec fără a fi văzute de Domnul. În Daniel 12:3 scrie: ”cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.”

   Așa trăim pentru Dumnezeu, cu o inimă bună și o minte activă, disciplinându-ne în orice slăbiciune, pentru a putea păzi poruncile Sale.

   Sfințenia înseamnă pace, somn liniștit, pe când păcatul rânjește întâi plăcere, apoi îți fură liniștea și aduce pedeapsa. Dumnezeu este cu noi, dacă nu ne depărtăm de El. Dacă rămânem în El, putem și nădăjdui în El.